ghetou iberic

mi s-a intarit scarba fata de hispanici.
latini retardati.
parca ma aflu intr-un ghetou sud-american cu ceva imbunatatiri.
nu de mirare ca ideologii de cacat precum marxismul au trecere doar in tari barbare sau pseudo-civilizate: Chile, Bolivia, Venezuela, Cuba, España si Romania pana nu demult.

intors de la Paris ma simt parca retrogradat intr-o prinvicie din India: influente arabe, chineze, europene, sud-americane, peste tot. si pe deasupra, casta superioara a rasei albe, catalanii cei fututi in cur.

am fost prost tratat azi intr-o pizzerie de latinos.
cel mai bine e sa-ti gatesti in casa si sa nu cheltui banii aiurea in tot felul de restaurante de mana a doua, a treia, fie ele lanturi internationale.

bleah.

Franta, chiar daca pune ea politia pe studenti, tot e mai acatarii decat provinciile iberice inapoiate si cvasi-barbare ...

Paris ... mon amour

pendant Les Paques:
Le Tour eiffel, Saint Germain de Prés, Notre Dame, Jardin de Plantes, La Grande Mosquée de Paris, Hotel de Ville, Le Louvre, Les Champs Elysées, Parc de la Villette, La Géode, Roland Garros, Georges Pompidou, Le Moulin Rouge, Le Musée de l'Erotisme, croisiere sur la Seine avec le bateau, Atelier Brancusi, Place Pigalle, Arc de Triomf, Le Petit Palais, Pont Alexandre III, Place de la Concorde, Les Jardins de Louxembourg, Les Tuileries, Pont Noeuf, L'Assamblée Nationale, Le Domme des Invalides, Le Panthéon, La Sorbonne, La Défense, Sacre Coeur, ...
cine-ar fi crezut asta in urma cu putin timp ...
c'est super, absolumment fantastique ... !
si inca ar mai fi ramas locuri de vizitat. imi pare rau pentru Versailles si La Bastille.
era cat p-aci sa pierd avionul. o sa am mereu probleme cu timpul. iar briceagul ala nenorocit m-a facut sa platesc pentru bagaj. urasc decolarile. urasc pierderile din inaltime. detest virajele in aer si zgomotul motoarelor. ador doar rasaritul soarelui de deasupra norilor.

planuri, ganduri, temeri in continuare.
nu mi-a fost niciodata frica mai mare de viitor si de nesiguranta care vine odata cu el.

in Barcelona ma simt ca intors intr-o provincie atragatoare, dar neslefuita, galagioasa ...

ah, nimic nu pare mai omenesc decat sa profiti de clipe, fara speranta, sub amenintarea unui deznodamant si a unei intoarceri frustrante, nevrotice si cat se poate de trista ...

pikamer

se darama apartamentul de alaturi.
orice om normal s-ar trezi imediat ce i-ar tremura peretii camerei in care doarme.
mai putin eu.
m-am sculat nedumerit de tremurul farfuriilor din bucatarie si de nelinistea lui J.
"-¿pasa algo?
-pues, ¿no se oye bastante? eres increible chico, ¿¡ realmente no te has enterado ...?!"

am terminat fondantele.
ramane sa devorez jumatatea de firigider in valoare de 30€ pe care am carat-o ieri din supermercado. "¡he comprado un poco mas de comida hoy! jejeje :D"

ma joc cu focul.
ma mir ca nu sa explodeaze totul.
chiar si simpaticii de la Euskadi Ta Askatasuna mi-ar provoca mai multa liniste decat O.

Ami nu mai zice nik.
nu poti sa te bazezi pe prieteni de-ai amicilor de-ai ...

cumparat bilet de avion.
sper sa ajung intreg si sa nu dau faliment.
alte raspunsuri se lasa inca asteptate.

discutii interesante si relaxante la AIESEC.
fui bagat in seama mai mult decat merit; se pare ca imaginatia si cantitatea de informatii da roade.

nu stiu daca am sa ajung vreodata la cursurile din zorii zilei (11:00 am)

cel putin nu se mai prelungeste apatia,
se potoleste foamea dimineata si seara,
ce-o mai urma?

eseuri peste eseuri, bleah ...